Înainte de anii 1990, în România, atât pâinea, cât și energia se produceau centralizat și aveau propria rețea de distribuție. Atât la energie, cât și la pâine, exista un monopol al statului și un singur sens: de la producător la consumator.
În urma industrializării forțate a României, pe lângă fiecare oraș, care era obligatoriu și un mare centru industrial, atât o mare parte din energie, cât și, în mod exclusiv, pâinea se produceau la marginea orașelor. Ambele veneau la consumatori prin rețele distincte:
- Pâinea se producea centralizat în fabrici și era transportată cu camioane speciale către centrele de pâine din orașe.
- Energia, provenea, într-o parte din teritoriu, de la surse hidro și, obligatoriu, zonal de la termocentralele aferente prin rețeaua de înaltă, medie și joasă tensiune.
Timp de 30 de ani, producția de pâine și panificație a urmat un alt drum. Energia – nu.
După anii 1990, odată cu inițiativele private, au luat amploare micile fabrici de pâine și patiserie. Fabricile de pâine din toate orașele și localitățile din România au falimentat, magazinele au fost vândute primele, iar nevoia de pâine și patiserie a populației a fost suplinită de firme mici specializate și, mai ales, de supermarketuri care au văzut oportunitatea de a vinde aceste produse local, cu o diversitate foarte mare. Ocazional, populația își poate produce propria pâine cu ajutorul mașinilor de pâine comercializate oriunde în țară.
Tehnologia fotovoltaică, stocarea și Comunitățile de Energie
Ca și în cazul pâinii, iată că, după mai bine de 30 de ani, populația își va putea produce local energia prin tehnologie fotovoltaică, o va putea stoca și, odată cu iminenta apariție a Comunităților de Energie, statul va pierde monopolul producției și al distribuției energiei pe o zonă determinată.
Exact ca în cazul „mașinilor de făcut pâine”, o mare parte a populației își poate produce și stoca energia produsă fotovoltaic ziua, iar pentru cei care nu au această posibilitate, vor exista Comunitățile de Energie care vor produce o mare parte din energia membrilor pe acoperișuri, la marginea orașelor, atât fotovoltaic, cât și eolian, urmând ca excedentul să-l vândă sau să-l stocheze parțial, iar diferențele să le cumpere după nevoile și necesitățile comunității.
Comunitățile de Energie din toată Europa nu sunt orientate spre profit; acesta este investit în noi capacități de producere a energiei pentru membrii săi și, spre exemplu, în cazul Spaniei, au dus la tarife de energie reduse în comunitate cu 62% față de tarifele practicate de furnizori la nivel național.
Tehnologia producerii individuale a energiei și, mai ales, a stocării este doar la început. DA – producția fotovoltaică și eoliană este intermitentă, dar lucrurile nu se vor opri aici.
Atunci când (nu dacă…) omenirea va găsi modalitatea de stocare pe termen lung și eficient a energiei solare, vechiul sistem centralizat de producție a energiei va avea soarta fabricilor de pâine centralizate din orașele României.
Dan Pîrșan, Președinte
Asociația Prosumatorilor și a Comunităților de Energie
www.apce.ro
0732 99 29 77
Foto: brutarieonline.ro
