Strategia statului român privind plata plafonarii energiei s-a dovedit a fi un eșec total, iar arhitecții care au gandit sursa de plati a acestui sistem ar trebui să răspundă astăzi, când se profilează „nori negri la orizont”.
Statul a cheltuit sume colosale și a făcut promisiuni fără a lua în calcul faptul că ziua decontului va veni inevitabil, asemeni unui șomer care își irosește toate economiile jucând nechibzuit la cazino.
Nu spunem ca ideea plafonarii a fost buna sau rea, spunem ca cineva, in sistem a gândit sau acționat prost cu privire la sursa plații plafonării.
Totul a început prost, odată cu înființarea Fondului de Solidaritate, care ar fi trebuit să alimenteze furnizorii de energie cu miliarde de lei pentru plafonare. Ghinion! N-a fost să fie, deoarece niște „specialiști” de la Ministerul de Finanțe au omis să scrie ce trebuie în lege, iar mari contribuabili la fond, precum Petrom și OMV, au obținut absolvire de plată de la Comisia Europeana.
În consecință, planul statului a eșuat cu succes, la acel fond contribuind doar meteoric câțiva producători de energie.
Fără bani și fără perspective de a alimenta acel cont, statul a mers pe soluția ANRE, pe post de „dresor specialist de lupi”, care, arogant, a amânat la plată multe miliarde de lei pe parcursul anului electoral 2024. ANRE, însă, a optat pentru amânarea plăților de miliarde de lei până după alegeri, o soluție care reflectă mai degrabă o abordare politizată decât una pragmatică.
ANRE nu a ținut cont că furnizorii de energie au menținut contracte la prețuri uriașe, rămase din perioada post-pandemică, atunci când prețurile au explodat. Mulți dintre aceștia vindeau energie la tarife cuprinse între 2,5 și 3,5 lei/kWh, incluzând toate taxele – un nivel enorm. În plus, decizia Curții Constituționale de a declara suprataxarea producătorilor ilegală a demonstrat că legislația a fost redactată de amatori, deschizând calea pentru recuperarea sumelor plătite ilegal, cu dobânzi, penalități și cheltuieli de judecată.
„În esență, tot mecanismul de plata a plafonarii a fost atât de prost gândit, încât furnizorii își câștigă legal dreptul de a încasa sumele promise de guvern, dintr-un fond care nu există” – afirmă un coleg din cadrul A.P.C.E.
Ce urmează?
Dacă statul se împrumută deja cu un miliard de lei pe săptămână pentru a susține aparatul bugetar și plata pensiilor, ar fi logic ca, cel puțin la fiecare două săptămâni, să aloce un miliard de lei pentru plata datoriilor către furnizorii de energie. Altfel, aceștia vor deveni radicalizați, iar efectele vor fi resimțite de întreaga economie. Furnizorii au început, în mod evident, cu… prosumatorii. Noi suntem „veriga slabă”, iar furnizorii și-au bazat probabil afacerile pe energia noastră…
Dan Pîrșan
Președinte A.P.C.E.
✉ contact@asociatiaprosumatorilor.ro
🌍 www.apce.ro
