Deși România are avantaje energetice net superioare, consumatorii ajung să plătească energie la niveluri comparabile sau chiar mai ridicate decât în state fără resurse – Lituania spre exemplu, semn clar că problema este politica energetică si lipsa de …viziune.
Acest articol îl scriu în primul rând pentru prosumatorii din România, dar mai ales pentru autorități, politicieni și companiile din energie.
Dacă mulți politicieni, reprezentanți ai companiilor din energie, asociațiile lor și, în general, românii au fost luați prin surprindere de faptul că numărul prosumatorilor a depășit 305.000, că am ajuns a doua putere instalată energetic din România cu 3.500 MW, că putem produce aproximativ 10% din totalul energiei consumate și că numărul nostru crește exponențial, atunci am un mesaj simplu pentru toți aceștia:
„Acesta este abia începutul…”
Să facem o comparație… nu doar relevantă, ci de-a dreptul stânjenitoare: România vs. Lituania
- Lituania, cu o populație de aproximativ 6 ori mai mică decât România, are 170.000 de prosumatori, comparativ cu România care are 305.000.
Cu alte cuvinte, o țară cu 2,81 milioane de locuitori – cât Bucureștiul și puțin din Ilfov – a reușit să acomodeze 170.000 de prosumatori în rețele fără să intre în colaps energetic, fără ca prosumatorii să „amenințe” siguranța sistemului energetic național și, mai ales, fără să le pună piedici.
Principalul motor al pieței solare din Lituania a fost o politică de stat consecventă și orientată spre viitor, implementată de Ministerul Energiei.
– Dacă inițial prosumatorii din Lituania au avut un sistem de compensare cantitativă asemănător celui din România, în prezent s-a trecut, firesc, la normalitate: compensare financiară lunară.
– România a ramas la o compensare cantitativa care se transforma financiar limitata la consumul lunar cu o reportare la 24 de luni, de multe ori cu o plata iluzorie, sistem nemaiîntâlnit nicăieri in lume pe care nu reușim sa-l schimbam.
Poate cel mai important aspect: în Lituania, energia solară și cea eoliană acoperă deja 68,1% din cererea de electricitate a țării, în paralel cu dezvoltarea rețelelor. Lituania, aproape nu produce energie hidro, cantitatea produsa anual este de 80 de ori mai putin decat Romania
În România? Avem Apa , avem Soare, avem Vânt. Avem rețele muribunde care nu pot transporta nici măcar energia in exces a prosumatorilor… aceia care sunt…
Da, în Lituania există și o organizație similară cu APCE (Asociația Prosumatorilor și a Comunităților de Energie), numită Asociația Consumatorilor care Produc Energie Solară (EISGVA), fondată în 2021.
Mai mult, Lituania este considerată un lider european în domeniul prosumatorilor, fiind prima țară care a introdus conceptul de prosumator la distanță. Acest sistem permite oricărui cetățean – inclusiv celor care locuiesc la bloc – să cumpere sau să închirieze o parte dintr-un parc solar aflat în altă locație și să scadă energia produsă din propria factură.
În România, însă, nici măcar nu avem legiferată posibilitatea ca un prosumator să își compenseze energia pe mai multe locuri de consum, chiar și la același furnizor și operator de distribuție.
Legea Prosumatorului a zăcut în Parlament peste doi ani, pentru ca, în final, să intre în „malaxorul” CCR, cu un mic ajutor din partea companiilor din energie.
La capitolul stocare, România stă la fel de prost comparativ cu Lituania”: suntem elevul repetent al Europei, cu doar 0,6 GW, comparativ cu aproape 2 GW în Lituania.
România are, totuși, un singur punct forte: resursa solară (iradiația)
- România: iradiația orizontală globală (GHI) variază între 1.100 și 1.450 kWh/m²/an. Cele mai bune zone sunt Dobrogea și sudul țării.
- Lituania: fiind mult mai la nord, iradiația medie este de aproximativ 900–1.050 kWh/m²/an.
Avantaj România: aceleași panouri instalate în România produc cu circa 20–30% mai multă energie anual decât în Lituania.
Degeaba avem acest avantaj daca n-am avut parte de lideri cu viziune.
Concluzie
Deși Soarele din România este, fără îndoială, mai „generos” decât cel din Lituania, realitatea din teren arată că alți factori au fost decisivi:
- România nu a avut lideri cu viziune în zona de energie
- România are un reglementator ostil energiei verzi
- Politicul a fost puternic „influențat” de companiile din energie și de avantajele economice distribuite politic prin dividende
- România pare să își dorească să rămână ultimul bastion din Europa în care energia este produsă majoritar de stat
Lecția Lituaniei pe care o da României este usturătoare: Mai putina apa, mai puțin soare si vânt… mai multa energie verde si preturi comparabile pentru populație.
Rezultatul: Romania are o energie foarte scumpă si din ce în ce mai evident, insuficientă.
Dan Pirsan
Președinte APCE
www.apce.ro
